Cum să te împrietenești cu yoga chiar dacă la început nu-ți place sau ți se pare greu
Îți spun ceva ce rar recunoaște cineva: la început, yoga nu e ușoară. Și, mai ales, nu e mereu plăcută. Nu pentru că nu ar fi frumoasă, ci pentru că ne pune față în față cu tot ce evităm zilnic — corpul nostru, limitele noastre, mintea noastră care vrea totul repede și perfect.
La început yoga nu arată ca în poze. Nu e despre saltele colorate, posturi grațioase și lumini calde. E despre transpirație, disconfort, rezistență, gânduri care nu tac, genunchi care dor și o voce interioară care șoptește: „Poate nu e pentru mine.”
Dar exact acolo, în momentul în care vrei să renunți, începe yoga adevărată.
Nu cea de pe Instagram. Nu cea din reviste. Ci cea vie, reală, care te învață să fii prieten cu tine, chiar și când nu-ți iese.
Yoga ca oglindă a sufletului
Când am început să practic, credeam că yoga e o metodă de relaxare. Mi-am zis: „Perfect, o să mă calmez, o să fiu mai zen.” Realitatea? Primele luni au fost o luptă.
Mă enervam. Mă plictiseam. Îmi doream să „simt ceva spiritual” și nu simțeam nimic.
Apoi am înțeles: yoga nu e o evadare din realitate, ci o întoarcere spre ea.
Ea îți arată exact unde ești.Cât de grăbit ești. Cât de mult te judeci. Cât de puțină răbdare ai cu tine.Și asta doare uneori mai tare decât o postură ratată. De fapt, yoga e o oglindă.
Ceea ce vezi în ea depinde de cât de dispus ești să te privești cu adevărat.
Corpul — primul profesor
La început, corpul e ca un animal speriat. Tremură, se apără, rezistă.
Și e firesc. Ani la rând l-am neglijat, l-am suprasolicitat, l-am hrănit prost sau l-am ignorat complet.bApoi vii la yoga și îi ceri „hai, fii flexibil, fii liniștit, fii spiritual”.
Dar el are nevoie să fie ascultat, nu comandat. Când începi să îl simți cu adevărat — nu ca pe un obiect, ci ca pe un prieten — se întâmplă magia.
Respirația se adâncește. Mișcările devin blânde.Corpul începe să aibă încredere în tine.
Asta e primul pas către transformare: să-ți câștigi propriul corp înapoi.
Mintea care vrea rezultate
Suntem generația „fast”: vrem rezultate rapide, posturi perfecte, calm în 30 de minute.
Dar yoga are alt ritm. Ea lucrează lent, profund, tăcut. Și dacă o privești ca pe o competiție, o vei pierde din start.
Yoga nu e despre a ajunge undeva. E despre a rămâne acolo unde ești, cu conștiință.
Despre a simți o respirație completă, un moment de liniște, o clipă în care mintea tace fără să o forțezi.La început, ai impresia că nu se întâmplă nimic.
Dar ceva se transformă — în spate, în tăcere, în ritmul tău. Și într-o zi, fără să știi cum, observi că nu mai reacționezi la fel. Că respiri altfel. Că te ierți mai repede. Că te grăbești mai puțin.
Asta e yoga. Nu o poziție, ci o atitudine.
Despre „nu simt nimic spiritual”
Mulți îmi spun la cursuri: „Eugen, nu simt nimic spiritual. Doar oboseală.”
Și le zâmbesc. Pentru că știu că spiritualitatea nu e o emoție care vine brusc, ci o stare care se cultivă în tăcere. Nu apare când forțezi. Apare când renunți să demonstrezi.
Yoga nu e o poartă spre cer. E o coborâre în tine. E curățenie, răbdare, autoobservare.
E procesul prin care înveți să stai cu tine fără să fugi. Unii ajung la pace. Alții la lacrimi. Și ambele sunt bine. Pentru că în ambele e adevăr.
Împăcarea cu imperfecțiunea
Cel mai mare dar al yoga e că te învață să nu mai vrei să fii altcineva. La început ești rigid, neîndemânatic, critic. Dar, pas cu pas, începi să te vezi cu compasiune. Și, culmea, exact atunci începi să te transformi.
E paradoxul frumos al practicii: când încetezi să te mai forțezi, progresezi cu adevărat.
Adevărata postură perfectă nu e cea de pe coperta unei reviste, ci cea în care ești prezent, autentic și viu.Yoga te ajută să treci de la „vreau să fiu mai bun” la „vreau să fiu mai adevărat”.
Yoga nu e despre corp, e despre conștiință
Mulți cred că yoga e doar un set de exerciții. Dar dacă ar fi doar atât, ar fi fitness.
Ceea ce o face diferită este intenția. Fiecare mișcare e o rugăciune fără cuvinte. Fiecare respirație e o reîntoarcere acasă. Fiecare relaxare e o lecție despre încredere.
Yoga te învață să-ți recunoști reacțiile: când devii frustrat, când vrei să grăbești, când mintea vrea să plece. Și atunci alegi să rămâi. Să respiri. Să fii martorul tău.
Asta e una dintre cele mai mari forme de iubire: a rămâne prezent cu tine însuți, fără să te judeci.
Cum se transformă practica în prietenie
Pe măsură ce trec lunile, yoga încetează să mai fie un exercițiu și devine o relație. O relație de sinceritate și respect între tine și tine. Uneori o iubești. Alteori te enervează. Dar, ca orice relație adevărată, se maturizează în timp.
Îți dai seama că nu mai faci yoga pentru a atinge o postură, ci pentru că fiecare postură te atinge pe tine. Că nu mai cauți liniștea, ci o creezi. Că nu mai vrei să „simți ceva”, ci vrei doar să fii acolo. Și atunci înțelegi că yoga nu e un hobby.E o prietenie cu viața însăși.
Concluzie: sinceritate, nu perfecțiune
Dacă te regăsești în perioada în care yoga te frustrează, te doare, nu-ți place — ești exact unde trebuie. Rezistența e semn că ceva din tine se mișcă. Nu renunța înainte de a-ți da șansa să vezi ce e dincolo de ea.
Yoga nu te cere perfect. Te cere prezent. Nu-ți cere să crezi, ci să fii curios. Și, mai ales, să rămâi. Pentru că, la final, yoga nu e despre a atinge ceva spectaculos, ci despre a deveni omul blând care te aștepta în tine de mult timp.
Cu recunoștință, Eugen Mirtz
Vrei să mergem mai departe pe drumul practicii?
Pe blogul Alchimia Vietii cu Eugen Mirtz, citește: Corpul fizic – templul experienței: ghid yoga pentru sănătate, energie și claritate
Un articol despre legătura profundă dintre trup și conștiință, despre cum poți transforma corpul într-un aliat al evoluției tale interioare.
Iar pe blogul meu principal, Instructor de Yoga Eugen Mirtz, te așteaptă și alte texte despre practica yoga, scrise din experiență reală, cu umor, sinceritate și iubire pentru transformare:
Comentarii
Trimiteți un comentariu