Pranayama – arta respirației conștiente: cum mi-am găsit ritmul interior și cum îl poți regăsi și tu
Pranayama – arta respirației conștiente
Vreau să-ți spun simplu, așa cum vorbesc cu oamenii după cursul de yoga: viața își reamintește de noi atunci când ne reamintim de respirație.
Am avut și eu zile în care am simțit că alerg după timp, după sarcini, după confirmări – iar inspirul devenea grăbit, ca o ușă trântită. De fiecare dată când m-am așezat, am îndreptat spatele și am lăsat aerul să intre cu blândețe, am simțit ca și cum cineva m-ar fi luat de mână și mi-ar fi spus: „Sunt aici, ai tot ce-ți trebuie.”
Pentru mine, asta e Pranayama: întâlnirea cu ritmul viu al lui „acum”.
La Centrul de Yoga Alchimia Vietii, unde predau de atâția ani ca instructor de yoga respirăm împreună. Nu facem demonstrații pentru aplauze, ci căutăm calea firească: un inspir care deschide și un expir care curăță locul pe dinăuntru. De aici se nasc echilibrul, claritatea, rugăciunea, somnul bun, răbdarea cu noi și cu ceilalți. Nu din teorie, ci din ritmul corect.
Cum am învățat să nu forțez suflul (și te invit și pe tine)
Țin minte un moment, într-o sală plină, când cineva m-a întrebat: „Câte secunde trebuie să țin respiratia?” I-am zâmbit și i-am răspuns: „Cât îți spune corpul că e bine, nu ego-ul.” Pranayama nu e despre recorduri, ci despre ascultare. Când am încetat să forțez – să trag mai mult aer decât aveam loc pentru el, să țin respirația doar ca să „bifez” o tehnică – atunci s-a întâmplat ceva delicat: mintea s-a potolit.
Înainte să îți scriu „rețete”, te rog să faci această probă: așază-te drept, ridică ușor sternul, relaxează umerii, închide gura și respiră doar pe nas. Dă-i expirației cu o bătaie mai mult decât inspirului (de pildă, 4 timpi inspir, 5-6 timpi expir). Fă asta două minute. Observă. Apare un fel de spațiu în tine, ca și cum cineva ar aerisi o cameră. Pe acest spațiu putem așeza orice tehnică; fără el, tehnica e doar un alt „task”.
Povestea mea cu câteva respirații care chiar ajută
Nu o să-ți scriu manualul complet – îl practicam împreună la cursul de yoga– dar îți povestesc despre câteva respirații care mi-au schimbat zilele:
Respirația egală (Sama Vritti). O folosesc când am nevoie de concentrare. Inspir 4, expir 4. După câteva minute, trec la 5–5. E ca și cum i-aș spune sistemului nervos: „suntem în regulă”. Nu mă adoarme, doar mă adună.
Expirul prelung. E prietenul meu de seară. Inspir 4, expir 6 (uneori 8). Simt cum se domolește pulsul, iar fruntea se netezește. Îmi place să spun: „las greutatea în expir” – și exact asta se întâmplă.
Respirația alternativă (Nadi Shodhana). O pun înainte de meditație sau rugăciune. Îmi așez mâna la nas și schimb nările cu blândețe, fără rețineri la început. Se echilibrează ceva în gânduri, ca și cum s-ar întâlni două maluri.
Ujjayi – un „murmur” discret în gât, doar cât să aud un val fin când inspir și expir pe nas. Mă însoțește în mers sau în asane lente. Încetinește timpul.
„Respiratia patrata” (4–4–4–4). O folosesc înaintea lucrurilor care cer curaj: inspir 4, păstrez 4, expir 4, păstrez 4. Când rețentia devine prea intensă, renunț imediat. Nu sacrific liniștea pentru tehnică.
Nu le fac pe toate în fiecare zi. Nu trebuie. Uneori, cinci minute de expir prelung sunt tot ce-ți trebuie ca să-ți schimbi seara.
Un ritual mic pentru zile aglomerate
Îți propun o variantă pe care o practic des, când ziua pare „plină ochi”:
-
Mă așez, îmi îndrept spatele și umerii. Trei respirații adânci.
-
Sama Vritti două–trei minute (4–4, apoi 5–5).
-
Expir prelung două–trei minute (4–6).
-
Nadi Shodhana scurt, fără rețineri (două minute).
-
Un minut de tăcere. Doar ascult ceea ce a rămas.
În zece minute, mintea se limpezește și revin la viață cu alt tonus. Nu fugi din lume, te întorci la ea, dar pe frecvența potrivită.
Când respirația se leagă de rugăciune
Țin aproape de inimă acest adevăr: expirul e locul în care ne înmuiem mândria. De multe ori, în inspir spun în taină „Doamne, dă-mi viață”, iar în expir „Îți mulțumesc”. Uneori, la pas, rostesc Rugăciunea inimii. Inspir – primesc, expir – dăruiesc. Când ritmul acesta prinde rădăcină, și relațiile se așază altfel. Judec mai puțin. Ascult mai mult.
Greșeli pe care le-am făcut (poate te scutesc de ele)
Am forțat. Am ținut aerul prea mult. Nu mi-a folosit. Ce m-a vindecat a fost răbdarea: puțin, dar constant. Dacă apare amețeală, oprește-te, respiră normal, ridică privirea. Dacă ai tensiune sau alte afecțiuni, vorbește cu medicul și vino să adaptăm împreună. Pranayama nu e despre „eroism”, e despre intimitate cu viața.
Cum aduc Pranayama în viața de zi cu zi
În trafic, fac zece cicluri de 4–6. Înainte de somn, mă întind, pun o palmă pe piept și las expirul să fie cu un pas mai lung. Iar dimineața, chiar înainte de a atinge telefonul, deschid fereastra, inspir aerul proaspăt și spun: „Mulțumesc, Doamne!”. E începutul perfect pentru orice zi, fie ea plină sau goală.
La Centrul de Yoga Alchimia Vietii, când lucrăm în grup, se întâmplă ceva special: ritmul comun. Oameni diferiți, respirații care încep distinct și apoi se sincronizeaza. E dovada că ne putem potrivi fără să ne pierdem pe noi.
Ce au simțit oamenii lângă mine
Aud adesea: „Adorm mai ușor”, „Nu mai explodez la primul necaz”, „La prânz nu mai simt negura aceea din cap.” Nu știu dacă știința ar numi asta „reglare nervoasă” sau „variabilitate a ritmului cardiac” – eu spun împăcare. Când suflul devine blând, inima prinde curaj. Când expirul se așază, gândul se limpezește. Și din această limpezime apar răspunsurile bune.
Dacă vrei să începi astăzi
Nu aștepta timpul perfect. Alege cinci minute în calendarul tău – dimineața, la prânz sau seara. Alege o singură tehnică din cele de mai sus. Ține-te de ea șapte zile. Notează pe telefon câteva cuvinte după: „ușurare”, „căldură în piept”, „somn rapid”. La finalul săptămânii, recitește. S-ar putea să descoperi că ești deja altfel – fără să-ți fi schimbat viața, doar ritmul.
Iar dacă simți că vrei însoțire, ușa noastră e deschisă la Centrul de Yoga Alchimia Vietii. Eu, instructor de yoga Eugen Mirtz, sunt acolo să te sprijin: să ajustăm postura, să găsim ritmul tău, să alegem împreună o practică pe care s-o iubești, nu s-o înduri.
 |
| Cu recunoștință, Eugen Mirtz |
Dacă te-au ajutat aceste rânduri, te invit să accesezi si celelalte articole. Pe blog găsești și:
– Natura ca templu – regăsirea liniștii în mijlocul creației
– Prana - suflarea invizibila care ne anima
– Energia care ne modeleaza - introducere in curentii subtili
Comentarii
Trimiteți un comentariu