Cum putem trăi în armonie cu legile divine?
Un adevăr simplu și uitat: Dumnezeu nu e polițist
De multe ori, când spunem „legi divine”, unii oameni se crispează. Parcă ne imaginăm un polițist ceresc, cu carnețelul pregătit să ne amendeze la fiecare greșeală. Dar realitatea este alta: Dumnezeu nu e polițist, ci Părinte.
Un Părinte care, atunci când copilul cade, nu îl ceartă, ci îl ridică, îi suflă în genunchiul julit și îl îmbrățișează.
Sfântul Isaac Sirul spunea: „Nu te mira dacă cazi în fiecare zi; nu renunța, ci ridică-te cu bărbăție. Și fii încredințat că îngerul tău păzitor îți va răsplăti răbdarea.”
Aceasta este prima cheie: să înțelegem că legile divine nu sunt pedepse, ci jaloane de viață. Sunt direcții de mers ca să nu ne rătăcim.
Legea iubirii – marea lege care le cuprinde pe toate
Învățăturile lui Iisus sunt clare: „Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău… și iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Toată Legea și toți Profeții se rezumă aici.
Paramahansa Yogananda spunea și el: „Legea divină supremă este iubirea. Oricine iubește cu adevărat este deja aproape de Dumnezeu.”
Așadar, a trăi în armonie cu legile divine nu înseamnă să bifez o listă infinită de reguli, ci să mă întorc mereu la iubire. Chiar și când greșesc. Chiar și când nu îmi iese din prima.
Dumnezeu ne învață prin încercări mici
Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.” Pare dur, dar sensul este simplu: chiar și în cele mai grele încercări, Dumnezeu e acolo. Încercările nu vin ca să ne doboare, ci ca să ne învețe răbdarea, smerenia și încrederea.
Așa cum un profesor bun nu îți dă examenul cel mai greu din prima zi, ci te antrenează treptat, tot așa și Dumnezeu ne lasă să creștem pas cu pas.
De aceea, a trăi în armonie cu legile divine nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să înveți din fiecare cădere.
Cum aplicăm asta concret în fiecare zi
Știu că teoriile sunt frumoase, dar ce facem practic? Iată câteva sugestii simple, aplicabile:
-
Începe ziua cu o rugăciune scurtă sau o mulțumire. Nu contează forma, contează sinceritatea. Chiar și un simplu „Doamne, îți mulțumesc că m-am trezit și azi” este suficient.
-
Ascultă-ți conștiința. Ea este vocea lui Dumnezeu în noi. Dacă ceva nu-ți dă pace, e semn că trebuie să ajustezi direcția.
-
Fii bun cu cineva în mod concret. Legile divine se trăiesc prin gesturi mici: un zâmbet, o vorbă bună, un telefon dat la timp.
-
Nu te condamna când greșești. Căința nu e bătaie de bici, ci întoarcere acasă.
-
Ai răbdare cu tine. Dacă Dumnezeu are răbdare cu tine o viață întreagă, de ce nu ai avea și tu?
Dumnezeu ne iubește chiar și când ne încurcăm pașii
Îmi place să spun că viața e ca un dans. Unii pași ies frumos, alții ne ies stângaci. Dar dansul nu se oprește. Dumnezeu nu pleacă de pe ring atunci când noi greșim ritmul. El e acolo, răbdător, zâmbind, și ne conduce din nou.
Anthony de Mello spunea: „Dumnezeu nu te iubește pentru că ești bun. Dumnezeu te iubește pentru că El este bun.”
Aceasta este eliberarea: nu trebuie să fiu perfect ca să fiu iubit. Perfecțiunea e un drum, nu o condiție de intrare.
Legea iertării – cadoul pe care îl primim și îl dăm
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Nu este păcat care să nu fie iertat prin pocăință, dar nu este nici har care să rămână dacă nu iertăm.”
Iertarea este parte din legea divină. Ne e greu, da. Dar iertând, facem loc iubirii.
Practic: data viitoare când cineva te supără, încearcă să spui în gând: „Doamne, binecuvântează-l.” Nu trebuie să simți perfect iertarea din prima. Dar e un pas. Și pașii mici contează.
Umorul și smerenia merg bine împreună
A trăi în armonie cu legile divine nu înseamnă să fim posomorâți și rigizi. Din contră!
Sfântul Serafim de Sarov întâmpina pe toți cu: „Bucuria mea!” Asta e și legea divină: bucuria simplă.
Și uneori e bine să râdem și de noi. Am greșit? Foarte bine, suntem oameni. Să nu ne luăm prea în serios. Umorul este și el un dar divin care ne ajută să nu cădem în disperare.
Armonia nu înseamnă perfecțiune, ci perseverență
Mulți cred că armonia cu legile divine e un fel de „linie dreaptă fără cusur”. Dar viața e mai degrabă ca un râu: curge, șerpuiește, o ia prin coturi, dar ajunge la mare.
Armonia înseamnă să rămân în direcția bună, chiar dacă uneori cad, mă murdăresc, mă ridic. Important e să nu renunț.
Sfântul Porfirie Kavsokalivitul spunea: „Nu te lupta direct cu întunericul, aprinde o lumină.” Exact asta e armonia: să aduci lumină puțin câte puțin, fără să disperi.
Concluzia mea personală
Pentru mine, a trăi în armonie cu legile divine nu mai e o corvoadă, ci o bucurie. Am înțeles că Dumnezeu nu mă așteaptă cu toiagul, ci cu brațele deschise. Că atunci când cad, nu mă ceartă, ci îmi spune: „Hai, ridică-te, mergem mai departe.”
Și am mai înțeles ceva: armonia nu vine din perfecțiune, ci din iubire, iertare și perseverență. Dacă pun în fiecare zi un strop de iubire, un pas de răbdare, un gest de iertare, deja merg pe calea legilor divine.
 |
| Cu recunoștință, instructorul de yoga Eugen Mirtz |
Citește și alte articole inspiraționale pe blogul meu, Eugen Mirtz.
Descoperă pe blogul Alchimia Vietii cu Eugen Mirtz resurse despre yoga, rugăciune, chakre, consacrare și transfigurare, pentru o viață în armonie și credință.
Comentarii
Trimiteți un comentariu