Fericirea nu se caută în afară – Amintirea paradisului interior
Unii oameni sunt în sensul etimologic al cuvântului și nu în sensul etic și moral ceva mai nesimțiți – adică nu prea simt, nu prea percep. Să știți că sunt oameni care chiar și la nivel fiziologic simt puțin – au gustul foarte slab sau nu prea simt mirosuri.
În zilele noastre, pentru că omul este tot mai rupt de natură, se nasc oameni care nu au simțurile tocmai dezvoltate.
Nu vă puteți imagina ce simțuri avea omul străvechi, omul care trăia în peșteri, omul care mergea la vânătoare.
Se spune că putea să privească craterele de pe Lună cu ochiul liber. Nu trebuie să vă mirați.
Gândiți-vă că un vultur are ochi cât niște mărgelușe, dar el poate să vadă, în timp ce zboară la câțiva kilometri, un șobolan cenușiu care aleargă pe câmpul cenușiu.
Noi avem ochii mai mari, iar când aceștia erau antrenați, pentru că omul trăia în natură, putea să vadă craterele de pe Lună.
Deci nu trebuie să vă mirați dacă omul nu simte centrii de forță. Sunt realități mai subtile și e nevoie de un timp ca să percepi, dar sunt oameni care se nasc cu anumite capacități.
De exemplu, degustatorii de vinuri pot să identifice de la 50.000 până la 100.000 de nuanțe de vinuri diferite. Există oameni cu aceste capacități și e posibil pentru fiecare să își trezească centrii de forță.
Haideți să vorbim despre fericire și foarte, foarte pe scurt să vă spun ce nu este. Pentru că aici, omul în general se păcălește cam din toate punctele de vedere, dar cu fericirea se păcălește cel mai tare.
De ce? Simplu – toată lumea o caută, aproape nimeni nu o găsește.
De multe ori ce crede omul zilelor noastre? Că o să găsească fericirea acolo unde îi lipsește ceva mai mult decât altele.
De exemplu, foarte mulți oameni se plâng că nu au o condiție financiară, materială bună. Ei cred că dacă ar avea peste noapte o sumă mai mare de bani, ei ar fi fericiți.
Statisticile arată că aproape întotdeauna când un om sărac a câștigat la Loto sume fabuloase, acei oameni nu numai că nu au fost mai fericiți, dar viața le-a fost dată peste cap.
Nu vreau să spun că să fii sărac produce automat fericire, dar fericirea nu prea are legătură cu banii.
Nici excesul de bani nu creează fericire, la fel cum nici lipsa totală de bani nu creează fericire.
Din punctul acesta de vedere, să știți că noi toți avem o amintire a unui timp străvechi, imemorial, îngropat adânc în subconștientul nostru a faptului că noi am fost foarte fericiți.
De fapt nu există unul ci două asemenea momente – un moment inițial, cel mai profund, absolut și spiritual, atunci când scânteia de conștiință a ființei umane făcea încă parte din marele ocean de conștiință universală. Adică atunci când scânteia noastră de conștiință care încă nu și-a început călătoria prin univers, prin materie.
Este foarte greu și abstract de vorbit despre acest fel de fericire pentru că ea este foarte departe în timp. Se spune că atunci când Dumnezeu creează un sine, adică o conștiință vie, acest sine este atât de pur și desăvârșit încât nu conștientizează că există și atunci el trebuie să capete o anumită experiență proprie. Fiind atât de pur, el nu se poate identifica cu un corp fizic și singurele structuri suficient de pure sunt cele cristaline. Atunci spiritul își începe călătoria prin materie identificându-se cu diferite cristale pe perioade foarte lungi de ani – miliarde, milioane.
După un timp de asimilare a energiilor cristalelor care sunt energii mai concrete, un astfel de spirit se poate identifica cu o celulă, un organism simplu, elementar. Pe urmă se poate identifica cu un organism multicelular, dar tot foarte detașat. Plantele sunt mai detașate decât animalele. Iar după un număr de reîncarnări, de existențe, în astfel de ființe vii cum sunt plantele, un astfel de spirit se poate încarna pentru prima dată într-un animal mai primitiv. De ce? Pentru a învăța energiile fundamentale ale naturii.
De exemplu, dacă un astfel de spirit se încarnează într-un pește, el va învăța energia apei. Pentru voi e o lecție simplă, dar la început îți trebuie multe existențe sub diferite forme de pește ca să înveți într-o formă profundă extensia și amplitudinea elementului apă sub toate formele ei.
Cine știe câte cuvinte au eschimoșii pentru zăpadă? 50 de cuvinte. Noi românii avem doar avem 3 – omăt, zăpadă și nea – iar englezii au doar “snow”.
La fel și apa este un univers întreg și ființa umană are nevoie de o anumită perioadă ca să asimileze aceste energii.
Apoi în existențele de pasăre sau de animale care zboară învață energiile aerului și așa mai departe. În existențele în care trăiește în pământ – râmă, cârtiță – învață energiile pământului.
Abia după un timp se poate încarna în animale mai complexe adică pisici, câini, lei și așa mai departe. Și acolo are învățat ceva.
De exemplu când spiritul este încarnat într-un animal de pradă, el trebuie să fie agresiv, iar când este încarnat într-un animal care va fi vânat, el învață să fie temător. Toate acestea până când spiritul este suficient de complet pentru a se putea încarna într-o gorilă sau într-o maimuță care sunt mai aproape de om decât s-ar putea crede. Ele au un cod genetic asemănător în proporție de 99% cu noi, iar maimuțele chiar au stări sufletești. Au fost fotografiate fizionomii de maimuțe înfățișând expresii complexe – supărare, iritare, enervare, mirare și așa mai departe. Când spiritul devine destul de complex atunci se poate identifica cu structura complexă a ființei umane.
Dar mai există un moment când noi eram într-un paradis mai concret și mai real – viața intrauterină.
Concluzia mea personală:
Pentru mine, fericirea este o reamintire. Am descoperit că ea nu vine din exterior, ci dintr-un spațiu interior pe care îl port dintotdeauna în mine.
Simt că adevărata cale este să mă reîntorc la această memorie profundă, ca la o comoară uitată, și să las această stare să mă ghideze.
![]() |
Cu recunoștință, instructorul de yoga Eugen Mirtz |
👉 Descoperă pe blogul Alchimia Vietii cu Eugen Mirtz resurse despre yoga, chakre, posturi yoga și transformare spirituală si articolul despre corpul astral (corpul emotiilor).
👉 Citește și celelalte articole pe blogul lui Eugen Mirtz.
Comentarii
Trimiteți un comentariu