Este corect sa asociem binele cu frumosul și răul cu urâtul?

 

O tendință generală a religiilor primitive, infantilă după părerea mea, deoarece poate fi constatată și la copii, este aceea de a considera că ceea ce e frumos e bun, iar ceea ce e urât e rău. Această tendinţă s-a perpetuat până în cultura și arta contemporană.

De exemplu, în cinematografie, vedem adesea că eroul bun e frumos iar eroul negativ e urât. Chiar și gradele com-parative sunt valabile. Cu cât eroul negativ e mai rău, cu atât el e mai urât și devine, după caz, hidos, îngrozitor, monstruos.

Nu pot să spun decât că aceasta trădează o mare superficialitate. Ştim cu toții că o femeie frumoasă poate să fie și extrem de rea. Cine nu a întâlnit măcar o dată în viață așa ceva? La fel de bine, un bărbat urât poate să fie plin de bunătate.

Filme precum "Cocosatul de la Notre-Dame" sau "Frumoasa și bestia" ilustrează elocvent faptul că putem greși, chiar mult, dacă asociem în mod simplist binele cu frumosul și răul cu urâtul.

                             

Evident, oricine preferă să cultive în viață tot ceea ce e mai frumos și armonios, dar aceasta nu e o garanţie a faptului că nu putem greși, la un moment dat, într-un mod dramatic.

De multe ori, în povești, Făt-Frumos alege în mod înţelept fata cea mai urâtă sau armăsarul cel mai jigărit, în funcție de priorităţile momentului, și ulterior se dovedește că alegerea sa a fost cea mai bună. 

Ne vedem astfel nevoiti să recunoaştem că nu întotdeauna cuplul frumos-urât se suprapune perfect peste dualitatea bine-rău.

Descoperă mai multe despre Yoga pe „Scoala de Yoga Alchimia Vietii”

Ce înseamnă frumosul în spiritualitate pentru tine? M-as  bucura sa iti aflu parerea in comentarii!