Cum să găsești armonia în mijlocul haosului lumii?

 

Trăim vremuri în care parcă aerul este mai greu. Deschizi televizorul sau telefonul și vezi războaie, tensiuni, amenințări, oameni speriați, multă furie și multă dezbinare. Conflictul dintre Ucraina și Rusia continuă să rănească suflete, iar tensiunile dintre marile puteri ale lumii, cum sunt cele dintre America și Venezuela, adâncesc sentimentul că lumea merge într-o direcție nesigură.

Și poate, fără să ne dăm seama, toate acestea ne intră în inimă. Ne tulbură. Ne obosesc. Ne iau liniștea.

De multe ori oamenii mă întreabă: „Cum mai putem fi în pace într-o lume ca aceasta?”
Răspunsul meu nu este unul complicat. Este simplu. Și poate tocmai de aceea greu de acceptat pentru unii:

Nu există armonie fără Dumnezeu.

Putem încerca orice tehnici, orice metode, orice exerciții de respirație sau de relaxare. Putem vorbi despre pace, despre echilibru, despre calm. Dar fără Dumnezeu, toate acestea rămân doar stări trecătoare. O liniște de suprafață. O iluzie frumoasă, dar fragilă.

Fără Dumnezeu, în profunzime, rămâne haos.

Armonia adevărată nu se construiește din exterior. Nu vine dintr-o lume fără conflicte. Vine dintr-o inimă care se sprijină pe Dumnezeu, chiar și atunci când lumea pare că se destramă.

Eu nu cred că armonia înseamnă să nu mai existe probleme. Nici să trăim într-o bulă, rupți de realitate. Armonia înseamnă să rămâi întreg pe dinăuntru, chiar și atunci când în jurul tău este furtună.

Să te trezești dimineața și, înainte de orice știre, înainte de orice grijă, să spui în taină:
„Doamne, Tu ești cu mine. Și asta îmi este de ajuns.”

Din această relație cu Dumnezeu se naște pacea. Nu din negarea realității, ci din încredere.

În drumul meu, yoga a fost și este un sprijin — dar nu un substitut pentru Dumnezeu, ci un instrument prin care îmi liniștesc trupul și mintea ca să pot fi mai prezent cu El.
Câteva asane simple, făcute conștient, fără forțare. O postură în care simți pământul sub tălpi. O întindere ușoară a coloanei. O respirație calmă.

Uneori e suficient să stai câteva minute cu ochii închiși, atent doar la inspir și expir. Să lași gândurile să treacă fără să te agăți de ele. Să îți aduci mintea acasă, în trup, și trupul în liniște.

Dar toate acestea capătă sens doar atunci când sunt făcute cu smerenie, nu cu orgoliu spiritual.
Nu ca să „obții stări”, nu ca să fugi de realitate, ci ca să fii mai așezat, mai curat, mai deschis către Dumnezeu.

Yoga, fără Dumnezeu, poate deveni doar gimnastică sau o căutare a controlului.
Cu Dumnezeu, devine un mod blând de a-ți pregăti ființa pentru rugăciune, pentru tăcere, pentru ascultare.

Într-o lume plină de zgomot, armonia nu se strigă.
Se trăiește în liniște.

Și mai cred ceva: armonia nu înseamnă să nu mai simți durerea lumii. Dimpotrivă. O inimă vie simte. Plânge. Se roagă. Dar nu se pierde. Nu se rupe. Nu se umple de ură.

Când vezi război, nu răspunde cu ură.
Când vezi tensiune, nu răspunde cu panică.
Când vezi haos, întoarce-te în inimă și spune: „Doamne, ajută-mă să rămân om.”

Asta este, pentru mine, adevărata armonie.

Nu o stare permanentă de calm, ci o alegere zilnică de a rămâne cu Dumnezeu, chiar și atunci când nu înțelegi ce se întâmplă în lume.
Chiar și atunci când te doare.
Chiar și atunci când nu ai răspunsuri.

Lumea poate fi în haos.
Dar omul nu este obligat să fie.

Atunci când Îl lași pe Dumnezeu să locuiască în tine, haosul nu dispare din exterior — dar își pierde puterea asupra sufletului tău.

Și din acest loc, încet, tăcut, se naște armonia adevărată.

Cu recunoștință, Eugen Mirtz

👉 Dacă simți nevoia unui spațiu în care să te reconectezi cu liniștea, cu trupul tău și cu Dumnezeu, te invit să citești și articolele de pe blogul Centrului de Yoga Alchimia Vietii, unde împărtășesc din experiența mea de practică de peste 40 de ani de yoga.

👉 Pe blogul meu personal scriu deschis despre viață, credință, echilibru interior, discipline spirituale și transformare lăuntrică. Dacă vrei să aprofundezi aceste teme, te invit să descoperi și celelalte articole scrise de mine, din inimă și din experiență.

În momentele de tulburare, ce loc are Dumnezeu în căutarea ta de pace și armonie?